Percepția este procesul psihic senzorial prin care cunoaștem obiectul, în totalitatea însușirilor concrete, când acestea acționează asupra organelor de simț (analizatorilor). Percepția timpului: obiectivă și subiectivă; omul foloseşte 3 sisteme de referinţă:a) sistemul fizic reprezentat de repetarea fenomenelor naturale ( zi, noapte, anotimp)b) sistemul biologic, funcţiilor organismului (starea de veghe şi somn)c) sistemul socio-cultural activitatea umană amplasată în istorie2. În aprecierea mişcării, sunt foarte importante reperele. P. spațiului: include - forma, mărimea, distanţa, direcţia, relieful.3. P. mişcării: se referă, de fapt, la obiectele în mişcare şi nu la mişcarea în sine. este OBIECTUALĂ- ne referim la un obiect anume prin interacțiunea directă cu acestaeste BOGATĂ ÎN CONȚINUT- cuprinde atât informațiile importante, cât și pe cele neimportante. Dacă ele lipsesc, pot apărea iluzii ale mişcării.Imaginea perceptivă este rezultatul percepției, și, spre deosebire de imaginea senzorială, este mai complexă și înfățișează însușirile obiectelor sau fenomenelor într-un mod închegat, unitar. 1. este o imagine PRIMARĂ deoarece apare numai în relația directă cu obiectul.2. Este alcătuită din diverse informații primite în urma senzațiilor, pe care le aranjează, le combină și le redă în funcție de semnificația lor și ținând cont de experiența anterioară a individului.
- Teacher: Diana Daniil